Patrimoniul cultural imaterial al Mexicului

2024 Autor: Cyrus Reynolds | [email protected]. Modificat ultima dată: 2024-02-09 02:01

UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură), pe lângă menținerea unei liste a siturilor din patrimoniul mondial, păstrează și o listă a patrimoniului cultural imaterial al umanității. Acestea sunt tradiții sau expresii vii care sunt transmise de-a lungul generațiilor sub formă de tradiții orale, arte spectacolului, practici sociale, ritualuri, evenimente festive sau cunoștințe și practici referitoare la natură și univers. Acestea sunt aspectele culturii mexicane care sunt considerate de UNESCO ca fiind parte a patrimoniului cultural imaterial al umanității:

Mariachi, muzică de coarde, cântec și trompetă

Originar din statul mexican Jalisco, mariachi este un tip tradițional de muzică și un element fundamental al culturii mexicane. Ansamblurile tradiționale de Mariachi includ trompete, viori, vihuela și „guitarrón” (chitară bas) și pot avea patru sau mai mulți muzicieni care poartă costume charro. Muzica modernă Mariachi include un repertoriu larg de cântece din diferite regiuni ale țării și genuri muzicale.

Parachicos în Sărbătoarea tradițională din ianuarie din Chiapa de Corzo

Dansul Parachicos este o parte esențială a Fiestas de Enero (Festivalul Ianuarie) din Chiapade Corza, în statul Chiapas. Aceste dansuri sunt considerate o ofrandă comunală sfinților celebrați în această sărbătoare tradițională: Domnul nostru din Esquipulas, Sfântul Antonie Stareț și Sfântul Sebastian, acesta din urmă fiind deosebit de onorat.

Dansatorii poartă măști din lemn sculptat, căptușeli și serapi viu colorate. Copiii iau parte la festivități, învățând prin participarea la dans. Potrivit UNESCO, „Dansul Parachicos în timpul Marii Sărbători îmbrățișează toate sferele vieții locale, promovând respectul reciproc între comunități, grupuri și indivizi.”

Pirekua, cântecul tradițional al lui P’urhépecha

Pirekua este numele dat muzicii tradiționale a comunităților indigene Purepecha din statul Michoacán, ale căror origini datează din secolul al XVI-lea. Acest stil muzical este rezultatul îmbinării culturii indigene, în special a limbii, și a instrumentelor coloniale spaniole cu coarde și suflat.

Cântăreții, cunoscuți sub numele de pireris, cântă în limba indigenă, precum și în spaniolă, iar versurile tratează o gamă largă de teme, de la dragoste și curte, idei despre societate și politică și amintirea unor evenimente istorice. Cântecele constituie un mediu de dialog între grupurile care le cântă, stabilind și întărind legături sociale.

Bucătărie tradițională mexicană

Bucătăria tradițională mexicană este esențială pentru identitatea culturală a comunităților care o practică și o transmitdin generație în generație.

Tehnicile agricole, cum ar fi milpa și procesele de gătit precum nixtamalizarea, precum și ustensile specializate, practicile rituale și obiceiurile comunitare, toate fac parte din modelul cultural cuprinzător care alcătuiește bucătăria mexicană.

Obiceiurile culinare s-au transmis de-a lungul generațiilor și asigură coeziunea comunității, deoarece identitatea de grup este exprimată prin prepararea hranei. Vedeți exemple de bucătărie Oaxacană și Bucătărie Yucatecan.

Sărbătoare indigenă dedicată morților

El Día de Los Muertos (Ziua morților) este o ocazie specială în care mexicanii își amintesc și își onorează familia și prietenii care au murit. Festivitățile au loc în fiecare an, între 31 octombrie și 2 noiembrie. Spiritele morților se gândesc să se întoarcă în acest moment pentru a-și vizita rudele și cei dragi, care le pregătesc ofrande speciale.

Ceremonia rituală a Voladores

Ceremonia Voladores (‘bărbați zburători’) este un dans pentru fertilitate interpretat de mai multe grupuri etnice din Mexic și America Centrală, dar în special de poporul totonac din statul Veracruz. Ritualul implică cinci bărbați și un stâlp foarte în alt.

Participanții dansează în jurul stâlpului, apoi îl urcă. Patru dintre bărbați se lasă jos de pe stâlp și, suspendați cu capul în jos în aer de frânghii care sunt înfășurate în jurul stâlpului, se rotesc la pământ. Scopul acestui ritual este de a onora pământul, trecerea timpului șilocul grupului în univers.

Locurile memoriei și tradițiile vii ale poporului din Tolimán

Vorbitorii otomi din statul Queretaro se consideră descendenți ai Chichimecasului și se văd ca gardieni ai teritoriului sacru.

Ei au dezvoltat tradiții care exprimă o relație unică cu topografia și ecologia lor locală și fac pelerinaje anuale, își venerează strămoșii și își celebrează identitatea comunală.

„Locurile memoriei și tradițiile vii ale poporului Otomí-Chichimecas din Tolimán: Peña de Bernal, gardianul unui teritoriu sacru” a fost înscris pe lista UNESCO a patrimoniului cultural imaterial în 2009.

Charreria Equestrian Tradition

Denumit uneori sportul național al Mexicului, charrería (sau la charreada) este o tradiție care s-a dezvoltat din practicile comunităților de creștere a animalelor din Mexic.

Charros și charras-ul își demonstrează abilitățile în frânghie, frânghie și călărie. Ținutele pe care le poartă, precum și echipamentele necesare practicării, precum șeile și pintenii, sunt concepute și produse de artizani locali, formând componente suplimentare ale practicii tradiționale. Charrería este considerată un aspect vital al identității comunităților care o practică.