Salut în japoneză (Salutări de bază, Cum să te înclini)

2024 Autor: Cyrus Reynolds | [email protected]. Modificat ultima dată: 2024-02-09 02:30

A ști cum să saluti în japoneză este ușor de învățat și esențial înainte de a vizita Japonia și ar putea fi util și în alte setări mai aproape de casă.

Nu numai că cunoașterea puțină a limbii japoneze va aduce câteva zâmbete, ci demonstrează respect și interes pentru cultura locală. Învățarea câtorva cuvinte din limba locală este întotdeauna o modalitate excelentă de a vă conecta mai bine cu un loc.

Japoneză este de fapt mai ușor de învățat decât alte limbi asiatice tonale, cum ar fi mandarina, vietnameză și thailandeză. În plus, să știi cum să te înclini corect în fața unei persoane japoneze, mai degrabă decât să încerci stânjenit să întorci o plecăciune neașteptată, adaugă multă încredere. Chiar dacă nu sunteți complet sigur cum să faceți acest lucru, să nu returnați arcul cuiva este foarte lipsit de respect.

Onofice în limba japoneză

La fel cum probabil nu ai oferi un „hei omule, ce faci?” pentru șeful dvs. sau pentru o persoană în vârstă, salutările japoneze au diferite niveluri de formalitate, în funcție de gradul de respect pe care doriți să-l demonstrați.

Cultura japoneză este plină de tradiții și ierarhii onorifice în funcție de vârstă, statut social și relație. Chiar și soții și soțiile folosesc onorifice cândvorbind unul cu altul.

Salutările în japoneză și eticheta înclinării fac parte dintr-un sistem complex care aplică regulile de salvare a feței. Ar trebui să vă străduiți întotdeauna să evitați să jenați accidental sau să retrogradați pe cineva într-un mod care să-i facă „să piardă fața”.

Deși folosirea onorificiului incorect poate fi o greșeală gravă, din fericire, există o variantă implicită ușor de utilizat atunci când nu sunteți sigur. Adăugarea „-san” la sfârșitul unui nume (primul sau ultimul) este de obicei acceptabilă pentru orice gen, atât în situații formale cât și informale, presupunând că cineva este aproximativ egal cu vârsta și statutul tău. Echivalentul în engleză ar putea fi „Mr.” sau „Doamna/Doamna.”

Cum să salut în japoneză

Konnichiwa (pronunțat: „kon-nee-chee-wah”) este modalitatea de bază de a saluta în japoneză; cu toate acestea, se aude mai ales după-amiaza. Konnichiwa este folosit ca un mod respectuos, dar generic de a saluta aproape oricui, prieten sau altcineva.

Konnichiwa a făcut odată parte dintr-o propoziție de salut (azi este…); cu toate acestea, utilizarea sa a transformat expresia în timpurile moderne ca un mod scurtat de a spune pur și simplu salut. Echivalentul în engleză ar putea fi similar cu a spune „ziua bună”, indiferent de ora reală a zilei.

Salutări japoneze de bază

Deși vă puteți descurca cu salutul de bază al lui konnichiwa, la fel ca atunci când salutați în malay, japonezii sunt mai predispuși să folosească salutări diferite în funcție de ora din zi. Sărbătorile și ocaziile speciale, cum ar fi zilele de naștere, au propriul set de felicitări.

Salutările japoneze de bază diferă foarte mult, în funcție de oră:

• Bună dimineața: Ohayou gozaimasu (pronunțat: „oh-hi-oh goh-zai-mas”) Salutul poate fi scurtat rostind doar ohayou (suna ca drumul pentru a pronunța statul american Ohio), totuși, acest lucru este foarte informal, așa cum ați oferi o simplă „dimineață” unui prieten.
• Bună ziua: Konnichiwa (pronunțat: „kon-nee-chee-wah”)
• Bună seara: Konbanwa (pronunțat: „kon-bahn-wah”)
• Noapte bună: Oyasumi nasai (pronunțat: „oy-yah-sue-mee nah-sigh”)

Notă: Deși nu este tonal, limba japoneză folosește un sistem de accent tonal. Cuvintele sunt rostite cu tonuri diferite, în funcție de regiune. Accentul Tokyo este considerat japonez standard și este cel pe care ar trebui să-l folosești pentru a învăța pronunțiile. Dar nu vă așteptați ca cuvintele pe care le-ați învățat să sune exact la fel în diferite părți ale țării!

Întrebarea „Ce mai faci?” în japoneză

Modul formal și politicos de a întreba „Ce mai faci?” în japoneză este cu o -genki desu ka? (pronunțat: „oh-gain-kee des-kah”). „u” de la sfârșitul lui desu este tăcut.

Pentru a răspunde politicos că te descurci bine, folosește w atashi wa genki desu (pronunțat: wah-tah-shee wah gain-kee des). Alternativ, puteți spune doar genki desu (pronunțat: gain-kee des). Urmați ambele răspunsuri cu arigato (pronunțat: „ar-ee-gah-toh”), care înseamnă „mulțumesc”. Spune arigato! cu entuziasm șica și cum vrei să spui serios.

Atunci poți să-l întrebi pe anatawa? (pronunțat: „ahn-nah-taw-wah”) care înseamnă „și tu?”

Există câteva moduri informale de a pune aceeași întrebare:

• Ce se întâmplă? Nannika atta (pronunțat: „nah-nee-kah-tah”)
• Ce e nou? Kawatta koto aru (pronunțat: „ka-wah-tah koto ar-ew”)
• Cum este totul? Dou shiteru (pronunțat: „doh-stair-ew”)

Un răspuns informal, ocazional, adresat unui prieten ar putea fi aikawarazu desu (pronunțat: „eye-kah-wah-raz des”) sau „la fel ca de obicei”. Copiii faini iubesc acesta.

Închinarea în Japonia

Deși a ști cum să saluti în japoneză este în mare parte simplu, profundele și dezavantajele înclinării pot fi uluitoare la început pentru occidentali. Nu fi surprins dacă noul tău prieten japonez oferă o strângere de mână pentru a te scuti de potențiala jenă de a nu ști să te înclini.

Dacă vă aflați într-o ocazie formală în care se fac schimburi de funde - nu intrați în panică! În primul rând, amintiți-vă că japonezii nu se așteaptă cu adevărat ca occidentalii să aibă cunoștințe detaliate despre obiceiurile și eticheta lor. Vor fi plăcut surprinși dacă demonstrezi anumite cunoștințe culturale. În caz contrar, o înclinare obișnuită a capului va fi suficientă în locul unei plecăciuni dacă ești complet înghețat!

Indiferent, pentru a arăta respect, trebuie să faci ceva pentru a recunoaște plecarea cuiva. Încearcă!

Cum să te închini în Japonia

Bărbații se înclină cu brațele drepte, mâinile în lateral sau de-a lungul picioarelor, degetele drepte. Femeile de obiceise înclină cu mâinile strânse în fața lor.

Ține-ți spatele drept și aplecă-te în talie cu ochii în jos. Cu cât arcul este mai lung și mai adânc, cu atât se arată mai mult respect. Întotdeauna înclinați-vă mai adânc în fața bătrânilor și a oamenilor în poziții de autoritate. Dacă nu sunteți sigur, pur și simplu mențineți arcul puțin mai lung și mai adânc decât cel primit.

Un arc casual constă în aplecarea cu aproximativ 15 grade în talie. O plecăciune în fața străinilor sau pentru a mulțumi cuiva ar merge la aproximativ 30 de grade. Cea mai formală plecăciune pentru a arăta scuze sau respect extrem necesită aplecarea la aproximativ 45 de grade, unde vă uitați complet la pantofi.

Sfat: Cu excepția cazului în care ești un artist marțial care se confruntă cu un adversar, nu menține contactul vizual în timp ce te înclini! Acest lucru poate fi privit ca un act de neîncredere sau chiar de agresiune.

Într-o salutare formală, uneori se fac schimburi de plecări din nou și din nou; s-ar putea să vă întrebați când este sigur să nu întoarceți ultima plecăciune! Fiecare plecăciune consecutivă ar trebui să fie mai rapidă și mai puțin profundă decât ultima până când ambele părți ajung la concluzia că s-a arătat suficient respect.

Uneori o plecăciune este cuplată cu o strângere de mână în stil occidental - să le faci pe amândouă în același timp poate fi incomod! Dacă vă aflați într-un spațiu îngust sau stați aproape după ce vă strângeți mâna, întoarceți-vă ușor spre stânga, pentru a nu da cu capul.

După ce au fost schimbate toate închinările și saluturile, s-ar putea să vi se dea o carte de vizită. Primește cardul cu ambele mâini, ține-l de colțuri, citește-l cu atenție și trata-l cu cel mai mare respect! Blocarea cardului cuiva în buzunarul din spate este aserios nu-nu în eticheta de afaceri japoneză.

Spunând „Urații” în japoneză

Acum că știi cum să saluti în japoneză, vei dori să știi cum să spui „noroc” atunci când prietenii tăi recent cunoscuți vor să meargă la o băutură. Eticheta japoneză de consum este un studiu în sine, dar iată cele mai importante două lucruri de știut:

1. Modul de a spune urale în japoneză este cu un kanpai entuziast! (pronunțat: „gahn-pie!”).
2. Modul corect de a pronunța sake (băutura) este „sah-keh”, nu „sak-key”, așa cum se aude adesea.